Insula unde Europa întâlneşte Africa şi Orientul îi atrage pe turişti cu „7.000 de ani de istorie“.
1 /.
Cu maşina, o traversezi de la nord la sud în cel mult o oră şi jumătate, dar pentru a-i descoperi „comorile“ ai nevoie de câteva zile. Nu are mai mult de 400.000 de locuitori, însă găzduieşte în fiecare an de trei ori mai mulţi turişti. Insula din mijlocul Mediteranei scoate la iveală un amestec misterios de influenţe arabe, britanice şi mediteraneene. Malta e pământul pe care cavalerii ioaniţi l-au primit drept recompensă, în 1530, de la Carol Quintul.
Din avion, arhipelagul maltez îşi prezintă privirilor curioase cele cinci insuliţe a căror suprafaţă totală nu depăşeşte 316 kilometri pătraţi. Odată ajuns pe pământ maltez, istoria începe să-şi depene firul, iar semnele diferitelor civilizaţii ce-au debarcat aici pot fi „citite“ peste tot, indiferent că este vorba despre străduţele înguste, clădirile vechi din oraşele-cetăţi de pe insulă, ori despre limba malteză pe care o auzi la tot pasul.
Şi cum turismul susţine întreaga economie locală, maltezii se pricep de minune să le arate străinilor urmele celor „7.000 de ani de istorie“ a insulei. De la templele neolitice, care sunt cu 1.000 de ani mai „bătrâne“ decât Piramidele de la Giza, şi până la capitala insulei, Valletta, oraş care se află pe lista Patrimoniului UNESCO, turistul dornic de experienţe culturale nu are timp să se plictisească.
Fără plaje cu nisip
De fapt, Malta poate fi trecută mai degrabă pe lista destinaţiilor turistice recomandate celor care preferă o vacanţă activă. Asta pentru că insula nu le oferă turiştilor plaje cu nisip fin, şezlonguri şi umbreluţe, ci ţărmuri stâncoase, cu câţiva metri de pietricele pe post de nisip. Chiar şi cele mai luxoase staţiuni, cum ar fi Paceville, St. Julian’s sau Sliema, n-au astfel de plaje. @N
