Mircea Cartarescu: "Odata cu esecul reformei justitiei dupa 2004, putem spune ca iluziile noastre in privinta posibilitatii unui stat de drept in Romania s-au prabusit cel putin pentru o generatie."
Nu doar Traian Basescu, ci noi toti am esuat in lupta cu morile de vant. Debarcarea Monicai Macovei, nume de care se leaga cea mai curajoasa incercare de reforma in justitie dupa 1989, a insemnat inceputul actiunii meticuloase si concertate de dezarmare a presedintelui, singurul care a avut vointa politica sa faca ceva ca sa devenim un stat cu adevarat european. Incetul cu incetul, el a fost lipsit de toate parghiile puterii, pe care le-ar fi putut folosi pentru insanatosirea vietii politice a tarii. A fost tradat de aliati, parasit de consilieri, pus la colt ca un infractor de parlament si de presa. A devenit tot mai limpede ca lumea politica romaneasca (spre deosebire de electorat) nu-l doreste pe Basescu, n-are nevoie de reforme, nici de condamnarea comunismului, nici de elucidarea crimelor trecutului - incluzandu- le pe cele din timpul Revolutiei si-al mineriadelor -, nici de deconspirarea fostilor angajati sau turnatori ai Securitatii. Toate acestea tulbura mediile de afaceri de la noi, structurate nu dupa norme legale si etice, ci dupa cutume subterane imposibil de dezradacinat. Romania nu este degeaba aratata mereu cu degetul cand e vorba de coruptie. Pana si noi ne-am obisnuit cu ideea ca suntem cea mai corupta tara din Europa, si asta nu ni se mai pare ceva deosebit.
Este, pur si simplu, modul nostru de a exista. In miezul sentimentului romanesc al fiintei nu vom mai gasi nici dorul, nici spatiul mioritic, nici resemnarea visatoare. Miezul miezului acestui sentiment, daca el exista, este azi mizeria fara margini a coruptiei, a cardasiei, a cinismului afaceristilor si politicienilor de doi bani. Ma tem ca, daca bunul Dumnezeu insusi ar incerc
