Intr-adevar, o singura persoana si numai una, intre persoanele fara de numar si greutate ale vietii romanesti, are dreptul sa faca pasul narcisiac indarat si sa il maimutareasca pe Dumnezeu: Ion Iliescu.
Creatorul poate privi multumit. Facerea si prefacera lumii romanesti i-au reusit. Totul e ticluit cum se cuvine si nu se mai poate desface. Demiurgul poate cocheta diavoleste cu retragerea: lumea romaneasca merge pe pilot automat, cu o lipsa de noima perfect programata.
Secretul acestui picaj care lasa pasagerilor toata iluzia croazierei (8,2% crestere economica!) e lipsa legii sau, mai bine zis, prezenta tutelara a faradelegii. Romania impusa de Ion Iliescu s-a nascut dintr-o frauda mascata in revolutie si nu putea continua decat ingrijindu-si cu minutie perversa vocatia. Frauda a devenit sistemul national de referinta. Incet-incet, esenta a iesit la suprafata: o lume infinit negociabila.
Productiva in sfera tranzactiilor tainice si numai atata vreme cat e scutita de efort si de rigoare.
O Grecie cazuta a doua si a treia oara. O negustorie cu piata inchisa si profiturile rezervate. O tara cu scoli care garanteaza prostia si dezinvoltura viitoare a hotiei. Asa arata opera fara egal si replica a omului care simte, acum, ca se poate retrage, pentru ca a nenorocit indeajuns Romania. Insa nimic din toate acestea nu ar fi fost posibil si stabil fara perseverenta Justitiei. Nimic nu s-ar fi putut cladi cu atata nerusinare bruta si nimeni n-ar fi reusit sa adune atata aroganta salbatica fara protectia Justitiei, adevaratul Administrator de Sistem al ilegalitatii romanesti. Iar Justitia e, de la un cap la altul, produsul mintii vicioase a lui Ion Iliescu.
Uitam prea repede. Povestea Republicii Faradelege era deja consolidata la ora intalnirii noastre cu Uniunea Europeana. Ion Iliescu se ocupase, din timp si gospodareste
