In vremea in care toate stagiunile se incheie, Institutul Francez din Bucuresti si Ambasada Frantei in Romania deschid al doilea Saison de musique ancienne cu un prim concert programat in miez de vara la Sala Auditorium a Muzeului National de Arta al Romaniei.
Poate ca faptul ca la data de 1 iulie Franta a preluat presedintia Uniunii Europene si ca in cateva zile isi serbeaza ziua nationala nu sunt straine de aceasta initiativa. Totusi, exista si motivatii strict artistice. Succesul primei stagiuni, 2007-2008, i-a determinat pe organizatori sa-si continue operatiunea de educare a publicului bucurestean intru muzica veche, fenomen inca prea putin prezent in Romania.
Ansamblul Stradivaria este cel care a girat acest prim concert de cantate si sonate franceze gazduit de Sala Auditorium. Lasand muzica in background, recunosc ca mi-am lasat privirea sa alunece asupra publicului aflat intr-una dintre salile bucurestene cele mai potrivite pentru muzica de camera (care ar putea deveni optima daca mocheta ar fi inlocuita de parchet, iar scaunele ar fi retapisate cu un material care sa nu absoarba sunetul intr-o asemenea masura). Am remarcat la acest public o medie de varsta mai scazuta decat cea a spectatorilor stagiunilor noastre obisnuite si mai ales o evidenta familiaritate cu genul de muzica pe care venisera sa-l asculte.
Am ascultat o muzica scrisa in urma cu aproximativ trei secole de Marin Marais, Francois Couperin, Nicolas Bernier, Francois Francoeur, Jean-Philippe Rameau si interpretata de Ansamblul Stradivaria - adica Anne Chevallerau, vioara, Jay Bernfeld, viola da gamba, Jocelyne Cuiller, clavecin si Jeffrey Thompson, tenor - cu o deosebita preocupare pentru detalii si pentru stil. Fondat de violonistul Daniel Cuiller in 1987, ansamblul Stradivaria se numara printre cele mai reprezentative si cunoscute ansambluri baroce pentru muzica de coa
