Vremurile mai bune de Christian Haller Polirom, 2008 Traducere de Nora Iuga

Christian Haller este autorul „Muzicii înghiţite“, „un roman insolit despre Bucureştiul de altădată“. Cu „Vremurile mai bune“, scriitorul elveţian continuă saga familiei sale, de data aceasta, în decorul spectaculos al munţilor Jura, dar România interbelică rămâne un reper constant al unui trecut colorat în nuanţele palide ale nostalgiei.

Dacă „Muzica înghiţită“, primul volum al acestui triptic, se concentrează asupra figurii mamei, realizând prin intermediul ei o incursiune nostalgică în Bucureştiul primelor decenii ale secolului al XX-lea, în „Vremurile mai bune“, personajul central este tatăl. Deşi România nu este absentă nici din romanul de faţă, fundalul pe care se desfăşoară următorul capitol din această saga de familie este o zonă rurală din Elveţia postbelică. Aici, copiii se deprind treptat cu noul fel de viaţă, cel mai mic dintre aceştia (alter ego-ul autorului) descoperindu-şi, sub influenţa conjugată a unchiului său şi a unui băiat ceva mai mare, o nouă pasiune: arheologia. În interiorul familiei, însă, tensiunile cresc: tatăl naratorului este îndepărtat de fratele şi tatăl său de la conducerea fabricii şi se asociază cu un ins ambiţios, dar fără scrupule, fondând o întreprindere asemănătoare, care se dovedeşte a fi un succes şi care redă familiei bunăstarea şi demnitatea de odinioară, până când şi noul partener de afaceri se dovedeşte nedemn de încredere. În ciuda trădărilor profesionale, a dezamăgirilor şi greutăţilor pe care le înfăţişează, „Vremurile mai bune“ este o mărturisire de credinţă în valori universale precum onestitatea, perseverenţa, solidaritatea şi munca îndârjită, dar este şi o elegie discretă, dar emoţionantă, închinată micilor bucurii ale vieţii.

„Impresionantă, strălucitoare şi densă, proza lui Christian Haller aminteşte de povestirea realistă d