In incercarea lor de a intelege lumea contemporana, unii cercetatori si specialisti inventeaza concepte de o mare forta, capabile sa explice prin ele insele, aproape dintr-o data, un fenomen. Este cazul universitarului american Larry Diamond, care a lansat la inceputul acestui an, intr-o carte intitulata Spiritul democratiei, conceptul de "recesiune democratica".
Imposibil sa nu vibrezi la pronuntarea acestei sintagme. Sigur, deseori politologii sau istoricii vorbesc despre "regresul democratiei" sau despre faptul ca in unele tari democratia sufera serioase reversuri. Proiectand insa continutul unui concept strict economic, cel de "recesiune", asupra termenului "democratie", Larry Diamond obtine un dublu efect: unul este metaforic, iar celalalt stiintific.
Dupa cum stie toata lumea, recesiune inseamna diminuarea temporara a productiei.
Spunand, deci, ca pe glob democratia este in recesiune, obtinem aceasta imagine plastica, a diminuarii practicilor democratice pe planeta noastra, inclusiv in tari in care democratia pare de multa vreme solid instalata. In acelasi timp, vorbind de recesiune democratica, pastram in rezerva si o anumita doza de speranta, pentru ca recesiunile economice, dupa cum stim, alterneaza cu momente de crestere economica.
Insotindu-l pe predecesorul sau in scaun, Franz Xaver von Hornstein, Netzhammer mai vizitase unele dintre acele localitati in 1902.
Mersese atunci.
Intr-un articol publicat la inceputul lunii mai in New York Times, editorialistul Thomas L. Friedman se intreba daca nu cumva recesiunea democratiei nu risca sa fie mai grava si mai lunga decat recesiunea prin care trece in prezent economia americana.
Oare nu este un exemplu de recesiune globala a democratiei faptul ca economia mondiala depinde de un petrol care vine in special din tarile totalitare?
Oare n-ar trebui sa ne nelinist
