O premieră la 14 martie 1958. Femei elegante, contrastând cu cenuşiul modei proletare, al celorlalte surori, puţine nepotrivite cu teatrul, în care la donna joacă rolul ei social, admis până şi de oamenii de partid, şi ei rari, la un spectacol cu Noaptea regilor.
Sunt stingher. Deşi mi-au crescut ceva acţiunile.
M-am gândit imediat la Stendhal: "...Talent, inteligenţă, bah! sovez d'une côterie!"
După amiază, am trecut pe la Nina. Am avut explicaţia în legătură cu Karin.
A negat. I-a vorbit în glumă Sidoniei şi Sidonia care a luat totul în serios.
Ceea ce mi-a rămas din toată conversaţia - mai târziu a venit şi Nego - este senzaţia unei amiciţii literare scăpărătoare.
Foarte sensibilă... dar, vai! aventurile...
La plecare a râs de mine şi de Nego, făcându-ne "nişte culturali".
Noi, în vestiar, am ţinut-o numai în maxime, - în timp ce ne îmbrăcam -, pe care le debitam unul după altul, la repezeală, absurd, pe când ea se prăpădea de râs.
în timp ce deschideam uşa ca să ieşim, Nego a mai spus una din maximele lui... Iubirea este un lucru mare, ea a aprobat serioasă, pentru ea amorul e ceva sacru, şi am ieşit. în timp ce coboram, mi-am dat seama că îmi uitasem mănuşile în vestiar şi m-am întors repede, am sunat. Nina mi-a deschis mirată... Iubirea este un lucru mare, i-am spus, dar oricum trebuie să umbli cu mănuşi, luându-mi de pe cuier mănuşile, - iarăşi râsete...
Baudelaire despre femeile pictate de Delacroix, - idealul feminin din 1895.
"S-ar zice că ele poartă în ochii lor un secret dureros, imposibil de cufundat în profunzimile disimulării...
Paloarea lor este ca o revelaţie a bătăliilor interioare...
Aceste femei cu inima sau spiritul suferinde, au în ochi plumbul febricitării ori nite
