La Regiunea 2 Militara s-a intocmit, pe 4 aprilie 1951, foaia de serviciu pentru Nichifor Gheorghe Constantin. Acesta a fost facut maior in baza Decretului 1.113/ 25.10.1949 si a fost avansat la gradul de locotenent-colonel in baza Deciziei nr. 2.119/ 20.08.1952.
Ofiterul s-a nascut, la 21 mai 1913, in comuna Rachitoasa (jud. Bacau). Nu cunostea limbi straine, iar pana la intrarea in armata a avut un statut de "taran sarac". De asemenea, nu a avut o specializare in viata civila, nu avea lucrari stiintifice publicate si niciun grad stiintific, avand in vedere ca absolvise, in 1924, doar cinci clase primare...
Din punct de vedere politic, ofiterului Nichifor avea un dosar de cadre exemplar: a devenit membru al PCR in 1945, iar pana atunci nu a facut parte din partidele istorice; nu a avut avere mobila, "unelte agricole, autovehicule si vile". Fara indoiala, Nichifor a facut parte din generatia celor care i-au inlocuit pe ofiterii de meserie, chiar daca abia stia sa scrie. Insa, nu are rost sa analizam tarele unui regim impus de tancurile sovietice.
Aventura lui Nichifor incepe in 1924, cand s-a angajat ca servitor la inspectorul Costel Vasiliu. In 1928 s-a mutat la judecatorul Hamza Stefan, unde a ramas pana in 1932, cand s-a mutat la mosierul Cicerone Balanescu. In 1935 s-a prezentat la incorporare, fiind respins de Regimentul 6 Graniceri pe motiv de boala. Din gara Barlad s-a intors la Rachitoasa pe jos. Nu vroia sa se plimbe. Efectiv nu a avut bani de bilet. In drum s-a oprit la Ioan, fratele sau, angajat ca paznic la fratii Ivanciu. Timp de cateva zile a zacut intr-un bordei aflat in padure. In momentul in care s-a trezit a observat ca doi necunoscuti ii bateau fratele. A sarit in ajutorul lui Ioan, care a reusit sa isi ia arma si sa il impuste mortal pe unul dintre agresori. Dupa doua operatii nereusite, victima a murit la spital. Nichifor
