Dupa 22 de ani de la aparitia in SUA, cititorul roman de SF se afla in fata unei carti-cult a anilor '80, antologia Mirrorshades (1986), de Bruce Sterling, in varianta romaneasca Cyberpunk (Millennium Press, 2008). Cyperpunk, pentru ca este antologia care a fixat in istoria literaturii SF curentul cu acest nume.
Ce se mai poate spune despre aceasta carte acum, dupa ce curentul revolutionar la acea vreme, anii '80, si-a trait traiul, dupa ce pana si adeptii lui din Romania s-au apucat de altceva, dupa ce sefeul din acele povestiri a ajuns sa fie realitate de zi cu zi?
Cyberpunkul a adus eliberearea de dogma SF, asa cum era ea, a scriitorilor care l-au imbratisat, a adus sefeul zilei de maine ca oponent al anticipatiei care mergea sute si mii de ani inainte si strabatea galaxiile, a readus literatura SF pe Pamant, printre cititori mult mai asemanatori cu personajele despre care citeau.
Acum, cand copiii nostri invata sa scrie la 3-4 ani cu ajutorul calculatorului, cand implanturile nu sunt decat modalitati prin care vecinii nostri aud mai bine, vad mai bine, merg mai bine, a citi cyberpunk este o chestie retro, pe care o faci cu duiosie, chiar daca distopia lui numai duioasa nu e.
Dupa ce, si in Romania, au curs tone de cerneala despre cyberpunk, dupa ce curentul a inspirat sau chiar a facut subiectul multor teze de licenta sau de doctorat (ii amintesc aici pe Florin Pitea, Lucia Simona Dinescu, Florina Ilis), cititorul roman are ocazia sa vada ce a starnit toate acestea.
Prefata lui Bruce Sterling si cele douasprezece povestiri definesc cyberpunkul prin tema, prin atitudine, prin scriitura. Acum, dupa ce ne-am facut o idee despre ce este cyberpunkul si ce vrea el, unele texte din antologie pot parea puse cu forta langa celelalte. De exemplu Petra, de Greg Bear, sau Povesti cu Houdini, de Rudy Rucker. Poate, pe vremea aceea, existau niste
