Am abordat acest subiect şi în urmă cu vreun an şi jumătate. El a rămas, ca mai toate articolele vremii noastre nombriliste, fără nici un ecou. Deşi problema e serioasă, ea nu preocupă pe nimeni. Trecem pe lângă probleme precum sănătoşii închipuiţi pe lângă bolile mortale ale vremii.
Câteva ecouri am avut, totuşi: un tânăr critic mi-a atras atenţia, politicos, dar ferm, că el tocmai publicase biografia unui scriitor. O jună şi seducătoare vedetă a publicisticii culturale m-a gratulat, zâmbitor, pentru lista de propuneri, pe jumătate serioasă, pe jumătate băşcălioasă, a biografiilor propuse de mine spre scriere noii generaţii de exegeţi: "Mişto idee! Păcat că banii pe care i-aş primi nu mi-ar ajunge nici pentru un drum la coafor!" În fine, câţiva critici din generaţiile mature au încuviinţat solemn din cap, continuând să-şi vadă de coteriile şi angaralele culturale.
Într-o vreme când personalizarea a atins cote isterice (nouăzeci la sută din reclamele din ziare şi de la televiziuni se bazează pe interpelarea agresivă, la persoana a doua: "Poţi fi şi tu câştigătorul premiului cutare...", "La tine ne-am gândit când am produs marfa X...", "Vacanţele tale vor fi paradisiace dacă...") cred că ne-am putea întoarce la operă prin biografia scriitorilor. Cunoscând omul, am fi curioşi să-i cunoaştem şi scrierile. S-ar putea, desigur, să mă înşel, pentru că logica spune altceva: doresc să pătrund în viaţa unui scriitor abia după ce l-am citit. Poate, însă, că merită şi această ultimă încercare, înainte de a vedea cum o întreagă civilizaţie se prăbuşeşte sub praful năclăit al indiferenţei, nesimţirii şi băşcăliei.
Ca unul fascinat, de când mă ştiu, de meseria de scriitor, am fost atras în mod natural de fiinţa aflată în spatele rândurilor scrise. Am văzut mereu în scriitor un fel de "hiper-erou", un om de acţiune, un seducător şi-un model de
