Firmele obţin greu certificate digitale din cauza birocraţiei prin care se contractează semnătura electronică. În lumea afacerilor, tot cea clasică, olografă, are importanţă mai mare.În statele dezvoltate ale Europei, o afacere se perfectează din momentul în care managerii şi-au dat mâna. De atunci curg termenii înţelegerii între părţi, iar hârtiile se perfectează ulterior. Tot la ei, acte de o importanţă deosebită se semnează digital. Managerii nu sunt nevoiţi să parcurgă sute sau mii de kilometri pentru a semna hârţoage de la diverse firme pe care le au, ci apelează la semnătura digitală. Documentul ce poartă o astfel de semnătură este transmis pe internet şi are aceeaşi valoare juridică precum un document în semnătură olografă. La noi e altfel. Cea cu pixul pe hârtie este sfântă! Deşi avem o lege intrată în vigoare din 2001, specială pentru a stabili cadrul legal al semnăturii electronice, administratorii de firme, dar mai ales directorii şi patronii o preferă pe cea clasică, în original. „Este mai sigură şi mai uşor identificabilă o semnătură olografă decât una digitală. În plus, cea în original nu costă nimic atunci când o aplici“, a spus administratorul unei firme din Craiova. Unii dintre reprezentanţii societăţilor din Bănie nu au foarte multe date despre semnătura digitală, dar, din obişnuinţă, afirmă că nu le trebuie aşa ceva. Alţii sunt reticenţi când aud de preţ: 40-50 de euro pe an. Autoritatea de Reglementare şi Supraveghere în Telecomunicaţii, din cadrul Ministerului Transporturilor, a autorizat cinci furnizori de astfel de servicii de obţinere a certificatului digital.

Dispozitive securizate, dar birocratice Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică prevede care sunt etapele în elaborarea unui dispozitiv cu o astfel de semnătură, precum şi modalitatea în care pot fi desemnaţi furnizorii de servicii de certificare. Aceştia din urmă s