Putini militari, dar si mai putini civili isi mai aduc aminte ca, in anii '50, Ziua fortelor armate romane era sarbatorita pe 2 octombrie; cat despre semnificatia acestei zile, ea a ramas cunoscuta doar catorva specialisti in istoria comunismului.
Ziua de 2 octombrie 1943 reprezinta data la care, in urma unei intense campanii de propaganda si a presiunilor fizice si morale exercitate de activistii comunisti condusi de Ana Pauker, alaturi de autoritatile politice si militare sovietice, asupra prizonierilor de razboi, guvernul U. R.S.S. a aprobat infiintarea, pe teritoriul sau, a Diviziei 1 de voluntari romani "Tudor Vladimirescu". In aceeasi perioada, speculand instinctele de supravietuire si slabiciunile fizice si psihice omenesti, sub poleiala unui patriotism cu puternica tenta ideologica, asemenea unitati au fost infiintate de sovietici si din randurile prizonierilor polonezi, ucraineni sau cehoslovaci. In planurile sovietice postbelice, diviziile respective urmau sa reprezinte varful de lance comunist impotriva armatelor nationale din tarile destinate a intra in sfera de influenta a Kremlinului. Romania nu a facut exceptie de la punerea in aplicare a acestui plan.
Incalcand juramantul depus fata de "Neam, tara si Tron", acceptand trecerea de partea inamicului din acea perioada, sustinand o ideologie profund straina poporului roman, o parte dintre fostii prizonieri romani la rusi (foarte putini ofiteri, dar multi teteristi, gradati si subofiteri) au luat locul, dupa 1948, ofiterilor si generalilor armatei regale, care dupa 1948 aveau sa fie arestati si supusi unui regim de exterminare in inchisorile comuniste.
Pentru rasturnarea imaginii compromise, de oameni ai Moscovei, pe care militarii Diviziei "Tudor Vladimirescu" o aveau in constiinta publica romaneasca, a fost fabricat un cult special dedicat acestei divizii prin care a fost exacerbat er
