PSIHOZA URANIULUI ● Deşi toate instituţiile susţin că radioactivitatea se încadrează în parametri, oamenii se plîng de calviţie, dinţi stricaţi, unghii bolnave şi apă contaminată

Echipa Jurnalului Naţional a testat cît de păzit e un obiectiv strategic. Am pătruns nestingheriţi pe haldele de uraniu de la Băiţa, acolo unde se află şi Depozitul Naţional de Deşeuri Radioactive. Prea uşor pentru o pereche de jurnalişti "îndrăgostiţi", care au intrat direct pe poarta principală ca să petreacă romantico-iradiat. De aici s-a extras zăcămîntul cu cea mai mare radioactivitate din lume. Pentru moţi, povestea uraniului a devenit aproape psihoză, iar ei s-au transformat în cobai.

Dintre coamele Apusenilor de la Băiţa, s-a adunat ceea ce a fost cîndva cel mai mare zăcămînt de uraniu din lume. În perimetrul minei funcţionează Depozitul Naţional de Deşeuri Radioactive. Peste haldele de minereu vestite odată pentru cea mai bogată concentraţie radioactivă şi declarate domeniu strategic de securitate nucleară, orice om, fie el neştiutor, determinat sau uşor scrîntit la cap, se poate zbengui în voie dincolo de barieră şi de pancarta pe care scrie "pericol". Asta fac copiii care trăiesc în buza coloniei aflate la cîţiva metri de intrarea în mină, hoţii de fier vechi şi colecţionarii de diverse materiale pe care le adună din clădirile ruină. Sau, în cazul de faţă, nişte jurnalişti care se dau amorezaţi. Şi cum dragostea învinge radioactivitatea, vor să admire romantic obiectivele strategice.

Mina de la Băiţa Plai a fost prima exploatare de uraniu din România. După ’90 a fost împărţită în două, partea de minereuri neferoase a trecut la SC Băiţa SA, iar mina de uraniu a trecut sub tutela Companiei Naţionale a Uraniului. Astăzi, zăcămintele sînt aproape epuizate, iar mina de uraniu, de unde încă se exploatează într-un anumit sector, este în proces de ecologi