SCRIITORUL DE LA PAGINA 3

De cîţiva ani, Vasile B. a început să-şi privească vecinii şi cunoscuţii cu un sentiment tulbure, de teamă retroactivă şi de mînie anticipativă în egală măsură.

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3

De cîţiva ani, Vasile B. a început să-şi privească vecinii şi cunoscuţii cu un sentiment tulbure, de teamă retroactivă şi de mînie anticipativă în egală măsură.

Teama retroactivă e atunci cînd te sperii de ce s-ar fi putut întîmpla la un moment dat, iar mînia anticipativă, cînd vrei să pedepseşti un om pentru ceva ce n-are cum să se întîmple niciodată.

De cîţiva ani, Vasile B. a început să se întrebe care ar fi fost viaţa soţiei lui, dacă nu s-ar fi căsătorit cu el, ci cu unii din vecinii şi cunoscuţii a căror existenţă era o nesfîrşită plictiseală şi un continuu declin. Vasile B. ar vrea să-i pedepsească pe aceşti bărbaţi fără pic de ambiţie, care îşi duc traiul de la o zi la alta, fiindcă ar fi putut s-o facă pe Maria lui să le semene, în trei decenii de convieţuire banală. Să semene cu nevestele lor.

Maria lui Vasile B. e ceea ce se cheamă o femeie care se ţine bine. Şi care o să devină o doamnă în etate, la 70 de ani, nu o babă sau o bătrînică fără identitate. Maria lui are un mers de căprioară, săltat şi mîndru, care n-are cum să se strice, pentru că Maria n-are motive să-şi tîrască picioarele şi să umble cu privirea în pămînt. Vasile B. nu s-a uitat în oglindă, ca să-şi dea seama dacă viaţa sa o ia în jos sau o ţine tot în sus. Vasile B. s-a privit numai în felul lui de a fi, în lupta cu anii şi cu necazurile. A admirat-o pe Maria şi a zis mereu despre sine: Vasile, pînă aici nu-i rău deloc.

Vasile B. şi-a zis mereu că, dacă ei îi e bine, lui n-are cum să-i fie rău. O definiţie a iubirii, pe care timpul n-o s-o modifice niciodată. Dacă Mariei îi va fi bine, pînă ce el va