"Dragă Drăghicescu

Profit de plecarea lui Brat1 [sic] pentru a-ţi trimite aceste câteva rânduri. Intâi mulţumiri şi felicitări pentru rodnica activitate ce ai desfăşurat în Franţa. Ea îţi asigură titluri la recunoştinţa noastră şi a ţărei. în al doilea rând noi am vrea să candidezi. Alegerile au loc la 15 martie şi îţi rezerv un scaun la Senat. Dacă prezenţa ta nu e indispensabilă la Paris aş vrea să te întorci măcar cu două săptămâni înainte. Sfătuieşte-te în această privinţă cu Brat.

De aci nu-ţi mai spun nimic. Vei afla prin cei ce vin acolo şi dealtminteri aş avea de zis prea multe.

Cât despre Vâlcea noastră a suferit mai puţin decât mă temeam.

Omagii soţiei tale2 şi o prietenească strângere de mână de la al tău vechi prieten şi tovarăş de visuri, azi ministru al României Mari.

I.G. Duca

Buc. 28 dec.918"

Pe plic este scris: "Mr.D.Draghicescu

şScris cu cerneală obişnuită, subliniat şi apoi şters cu o linie roşie orizontală: 103 Rue La Boëtie

şScris cu cerneală roşie:ţ 11 rue d'Astorg

Paris şsubliniatţ"

înfăţişez astăzi încă o picătură din oceanul care este noianul de înscrisuri ale trecutului, păstrate în arhive publice şi particulare. Motivaţia publicării acestei scrisori aflate în original în colecţia mea - ca şi a altora pe care le-a mai găzduit cu generozitate revista România literară - ţine fireşte de însemnătatea expeditorului şi a destinatarului cât şi de dorinţa de a salva, atâta cât se poate, orice fărâmă de patrimoniu cultural românesc, aflat, după expresia binecunoscută a cronicarului, "în calea tuturor răotăţilor". Rândurile aşternute pe hârtie de către I.G.Duca se referă la momentul 1918 şi având în vedere viziunea larg răspândită, mai ales în exterior, despre crearea statului naţional român, am tot amânat publicarea ei întrebându-mă dacă este