După ce a luat, curajos, apărarea televiziunilor prin intervenţia lui Răsvan Popescu pe marginea legii Ghişe-Funar, Consiliul Naţional al Audiovizualului a primit o lovitură de reputaţie prin scuzele solicitate joi de Realitatea TV.

Situaţia e una ciudată, în care CNA a greşit având dreptate. Televiziunea lui Sorin Ovidiu Vîntu a protestat printr-un comunicat de presă pentru modul cum Dan Grigore, membru al CNA, a abordat chestiunea profesoarei din Zalău, cea cu filmele erotice ajunse pe post, la întâlnirea cu televiziunile. În lipsa unei relatări concrete a incidentului, putem presupune că lucrurile s-au desfăşurat ca şi în alte dăţi: CNA i-a chemat la ordine pe aşa-numiţii radiodifuzori, iar aceştia au fost supuşi unui bombardament cu acuzaţii. Probabil că Dan Grigore a fost cel mai vehement. Ca urmare, Realitatea TV refuză să mai participe la întâlnirile de la Consiliu şi va furniza explicaţiile cerute, pe viitor, în scris.

Incidentul este doar un nou episod dintr-un război rece, mai puţin cunoscut de telespectatori, dar cu impact asupra a ceea ce aceştia văd la televizor. Pe vremea primelor mandate PSD (pe atunci, FDSN), televiziunile şi radiourile au fost cadorisite cu un organism statal care să emită licenţe şi să le reglementeze activitatea. Aşa ceva există în toate ţările, dar în diferite sisteme legislative o parte din atribuţiile CNA revin uniunilor profesionale, care autoreglementează piaţa. Legislaţ ia audiovizualului din România nu e, cu alte cuvinte, cea mai liberală cu putinţă.

CNA funcţionează pe baza unei legi care îi permite multe: să tragă de mânecă televiziunile pe motivul greşelilor de exprimare, să recomande difuzarea gratuită a unor campanii sociale care nu o dată au fost bănuite de încărcătură comercială ascunsă, să ceară, în campaniile electorale, izolarea conţinutului legat de alegeri în segmente de progr