Cel mai recent studiu al oamenilor de ştiinţă francezi atestă faptul că arta muzicii era una dintre pasiunile oamenilor preistorici care au trăit în perioada paleoliticului superior.
Cel mai recent studiu al oamenilor de ştiinţă francezi atestă faptul că arta muzicii era una dintre pasiunile oamenilor preistorici care au trăit în perioada paleoliticului superior.
Noile cercetări arată că aceste fiinţe primitive aveau obiceiul de "a împodobi" cu desene pereţii peşterilor în zonele în care exista cea mai bună acustică, scrie LiveScience. Unul dintre motivele care i-a convins pe cercetători să studieze acest aspect constă în faptul că murmuratul pe culoarele peşterilor, în zonele unde există cele mai multe "scrijelituri" pe pereţi, emit sunete asemănătoare cu cele ale animalelor de acum zeci de mii de ani.
VARIANTĂ. O altă explicaţie este sugerată de viaţa puţin activă a oamenilor acelor vremuri, atît adulţii, cît şi copiii petrecîndu-şi cea mai mare parte a timpului în peşteri. Cînd nu mergeau la vînătoare, oamenii cavernelor îşi croiau drum prin cotloanele întunecate ale peşterilor şi, neavînd la dispoziţie decît luminile slabe ale torţelor, au dezvoltat un sistem ingenios pentru a se orienta – ecolocaţia. Potrivit cercetătorilor, vocile locuitorilor din stînci funcţionau pe principiul asemănător sonarelor din zilele noastre, ecoul sunetelor ajutîndu-i să exploreze cotloanele necunoscute. "Într-o peşteră, în condiţii similare cu cele din preistorie, spaţiul înconjurător aflat la o distanţă de cîţiva metri se află complet în beznă. Avînd în vedere că sunetul parcurge o distanţă mult mai mare decît lumina slabă a unei torţe, mai ales în împrejurimi neuniforme, singura posibilitate în siguranţă este aceea de a explora peştera cu ajutorul vocii şi a ecoului", a explicat cercetătorul Iegor Reznikoff, specialist în muzică veche de la
