Il purtam toata viata, dar nu ni-l alegem. Il putem schimba cu multa hartogaraie si bataie de cap, asa ca renuntam. Daca nu ne place, il scurtam ori il ascundem. Dar ne face sa fim cum e el. Este numele nostru cel mic. In acte, prenumele.
Grea misie, misia de parinte, pe lumea asta! Una dintre cele mai grele decizii este alegerea numelui copilului. Grea este decizia cand e vorba sa impaci gusturile tatalui, mamei, bunicilor si ale nasilor. Pentru ca daca ar fi numai dupa mama, ar fi simplu, intrucat numele copilului e decis de viitoarea mamica inca de la varsta cand isi infasa papusile: "Cand o sa am o fetita as vrea sa o cheme..."
Asa ca iat-o, plina de intelegere, gata sa nu supere pe nimeni, dar sa ii fie si copilului bine, in fata listei care creste, creste, creste...
Dorinta nasilor. Din respect pentru nasii de cununie, se pun pe lista nume din familia lor. Daca e fetita, sa o cheme ca pe nasa, daca e baiat, ca pe nasu' ala micu'. Daca-s gemeni, sa ii cheme ca pe nasa si nasu'. Cand varsta nasilor urca binisor, lista se imbogateste mai ales cu nume de sfinti: Mihai, Constantin, Ioan, Maria, Petre, Nicolae, Stefania.
In ultimele decenii si mai ales la oras, nasii i-au lasat pe fini sa rasufle usurati spunandu-le viitorilor parinti sa puna ce nume vor ei, ceea ce nu poate fi decat o stire pozitiva pentru finii care, oricat de mult l-ar iubi pe nasul Haralambie, nu ar fi vrut sa ii dea baiatului lor un nume asa de demodat.
Propunerile bunicilor. Aici se deschide robinetul inepuizabilelor amintiri din telenovele, romane, romante, momente si schite de pe vremea cuscrelor convocate la sfat.
Este categoria de prenume mai ales cu dubla consoana, ca stampila a excentricitatii: Colette, Odette, Lenore, Lizet, Nuty, Marga, Suzana, Suzy, Luxita, Sidonia, Vera, Jana, Janette.
Bunele intentii
