Biserica Ortodoxa Romana trece printr-un moment greu. Iar descotorosirea de metehnele trecutului si adaptarea la o realitate ce nu se lasa modelata dupa sfintele porunci sunt pietrele de moara cu care BOR trebuie sa se descurce.
Mare dihonie a intrat in clerul ortodox odata cu gesturile a doi inalti prelati ce s-au “infratit” cu dusmanul de clasa religioasa Au fost unii care au dorit ca mitropolitul Banatului si episcopul de Oradea sa fie pedepsiti exemplar pentru vina de a fi stat alaturi de greco-catolici.
Chiar daca, in final, popii au scapat cu patrafirul curat, nu cred ca a fost un semn de toleranta, de ecumenism. Mai degraba a fost un gest care s-a datorat imposibilitatii celor mai strasnici dintre aparatorii dogmei ortodoxe de a trece cu vederea peste dreptul pacatosului de a fi iertat daca si-a marturisit vina.a
Tocmai invrajbirea din lumea ortodoxa romaneasca ma mira.
Pentru ca are mize atat de mici, la nivel personal. Pentru ca era vorba despre doi prelati care nici nu au fost prinsi intr-un club de homosexuali, nici nu au fost gasiti cu copii in chilie, nici cu scrisori de amor in dulap, nici pledand pentru avort in fata unei adunari.
Inseamna ca, pentru Biserica Ortodoxa Romana, miza e uriasa la nivel institutional. Le-o fi frica prelatilor sa nu le fure greco-catolicii enoriasii? Sa nu le rapeasca popii catolici sau pastorii protestanti oitele? Daca e asa, viziunea lor arhaica de pastori cu forta se cam bate cap in cap cu morala crestina.
Dar asta imi aminteste de un episod petrecut in Basarabia la inceputul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, cand popii romani din teritoriile proaspat ocupate de rusi au trecut Prutul in satele vecinilor intru credinta. Cum au reactionat acestia? Si-au iubit aproapele? Nuuuu…. I-au trimis frumos pachet inapoi la maica Rusie, ca le era frica sa nu le faca c
