Sa scriu sau nu despre ea, dupa ce am acuzat atat reclama care i s-a facut? Desi se spune ca nu exista publicitate proasta, regula nu se aplica si in cazul ei. Sa ma duc sau nu in vizita, iar mutenia sa tina loc de cuvinte gratuite si sa umple spatiul dintre noi?
Daca ma duc, banii pe care ii cheltui acolo se duc pe viitoarele hoteluri si restaurante de lux, insa daca nu ma duc, in semn de protest, rezolv oare ceva? La fel ca intr-o relatie, dupa ce moliile s-au transformat in fluturi, care apoi si-au intins aripile sa zboare, m-am gandit daca ce fac este spre binele sau spre raul ei.
Dupa ce am promis ca nu mai scriu despre ea si ca n-o sa ma mai duc sa vad cum altii o folosesc cum vor si eu ma uit, in timp ce stau la rand, dupa ce am preferat, fizic, sa stau acasa si sa sufar psihic de dorul ei, dupa toate astea, m-am hotarat totusi sa ma duc din nou, m-am hotarat sa scriu iarasi despre ea.
Astea sunt dilemele fiecaruia dintre cei care o iubesc dezinteresat pentru ceea ce inca este. Dar cum spunea Octavian Paler, am invatat ca scrisul, ca si vorbitul, poate linisti durerile sufletesti...
Hoteluri...pentru ce?
Mafia imobiliara a patruns si in sanul ei. Fiecare vara se termina cu noi schele care in urmatoare vara sunt de fiecare data gata. O solutie puerila ar fi sa dam foc la toate hotelurile si la toate vilele care o imbraca ca pe orice paparuda de la granita cu bulgarii, insa asa am raspunde capitalismului cu prostie.
Hotelurile de lux, casele de vacanta, restaurantele si tot ce s-a construit sunt niste bube ce-au crescut pe ea, insa asta nu inseamna ca nisipul va pleca de acolo, ca algele nu vor mai fi alge, ca scoicile nu ne vor mai intepa talpile ametite, ca valurile nu vor fi la fel de salbatice, ca marea nu va ramane acolo, depanand amintiri la zumzetul corturilor si a paginilor ale caror
