Bunicuta a anuntat ca se retrage.
Ion Iliescu zice ca pe cand se votau partide, lista electorala era mai lipicioasa daca fostul politruc era in fruntea ei. De cand cu votul uninominal, vrea sa stea deoparte, sa-i lase pe tineri sa se afirme. Batrana sandrama stalinista vrea sa-si scrie memoriile. Era timpul sa se retraga. Ne-a manancat banii, nervii, tineretile, maturitatile si batranetile, de 60 de ani, infipt ca drapelul sovietic in trupul democratiei. El si tovarasii lui de drum au fost pacostea tarii. E momentul ca, la jumatate de veac dupa retragerea Armatei Rosii din tarla mioritei, sa fie curatata si mareea neagra pe care a lasat-o in urma. E de inteles de ce dinozaurul comunist nu s-a dat dus, desi intr-o democratie pare o jucarie stricata. Cum sa plece din Parlament cu imunitatea ferfenita, cu un picior la Parchetul Militar, pentru revolutii, mineriade si alte jocuri de artificii, in spatele carora si-a pus la cale matrapazlacurile, si cu celalalt la casa de pensii, sa ia caruta aia de bani pe care i-o baga democratia in buzunare pentru ca a muncit!?
De fapt, la Moscova, Ion Iliescu nu a fost doar un student la ape, ci un invatacel. Acolo a fost invatat cum sa stapaneasca apele tulburi ale politicii. Lectia i-a folosit o viata. Acum, dupa multe scufundari prin malul biografic, se retrage sa-si scrie memoriile. I-o fi revenit memoria? Caci amnezia era al doilea motiv pentru care nu s-a retras. Nu spun ca i-ar fi pasat ca nu are memorie sau ca trebuie sa dea la albit substanta cenusie, sa ramana cu mintile curate. De Parchet se putea feri, dar de bruma de constiinta care s-ar fi trezit la viata odata ramas singur, fara jucariile lui preferate, partidul si tara, Iliescu nu s-ar fi putut feri. Acum o vreme, a facut operatii sa-si prinda inima in tinte. Inima lui, a demonstrat-o nu o data, e din material rezistent, mare si goala. Si, mai ales, ar
