Dupa multi analisti, la recentele alegeri locale, PSD-ul a demonstrat o remarcabila capacitate de redresare.
In locul unui esec, anuntat de infrangerea severa la referendumul pentru suspendarea presedintelui si prezis de mai multe institute de sondare a opiniei publice, partidul condus de d-l Geoana a realizat un scor cumulat de aproape 30% si a castigat cele mai multe primarii, impreuna cu un numar respectabil de consilii judetene. Scorul este sensibil apropiat de cel din noiembrie 2004, cand PSD-ul s-a prezentat drept cel mai important partid al tarii, solicitand guvernarea. Rezultatul actual ii indreptateste speranta ca, dupa alegerile generale din toamna, va putea - singur sau cu anume aliati - sa preia administratia, pe care presedintele Basescu i-a refuzat-o data trecuta. Unii PSD-isti s-au apucat chiar sa incropeasca guverne-fantoma (conduse, evident, de M. Geoana) si cei mai optimisti prevad si castigarea prezidentialelor (anticipate, printr-o noua suspendare a d-lui Basescu, sau la termen, in 2009). Pentru rolul candidatului victorios s-a autopropus d-l A. Nastase, fostul prim-ministru si lider al partidului, sigur de acum ca sprijinul transpartinic din Parlament il va scapa de... puscarie (unde ar trebui sa ajunga marii corupti).
Presupunerea ca PSD-ul va castiga alegerile din toamna lui 2008 este, totusi, pripita. O paralela cu situatia din anul 2000, cand social-democratii s-au reintors triumfatori la guvernare, nu se justifica. In 2000, erorile si contradictiile coalitiei conduse de CDR au facilitat iluzia ca partidul ghidat de I. Iliescu s-a modernizat, aliniindu-se social-democratiei europene, si ca liderii sai, cu buzunarele pline dupa guvernarile dintre 1990 si 1996, vor renunta la coruptie, ca principala metoda de asigurare a functionarii sistemului social. In plus, PSD-ul s-a regasit in fata unei drepte divizate, dupa renuntarea la
