E aradeanca, actrita, a fost marea revelatie a Festivalului de teatru de la Sibiu
A fost marea revelatie a Festivalului International de teatru de la Sibiu. Un talent de exceptie, dublat de o fragilitate si o gratie iesite din comun. O fata frumoasa, cu aer inocent, de copil neinvatat cu primejdiile vietii. Personaj principal in spectacolele lui Purcarete, inconjurata si asaltata de admiratori, am stat de vorba amandoua intr-un parc, pe o banca, intr-un ragaz prea scurt, pentru a afla intreaga poveste a drumului ei spre succes. Era catre pranz si platanii din batranul parc al orasului revarsau racoare si umbra.
- Pentru un prim interviu in revista "Formula AS, uzanta cere sa incepem cu prezentarile. De unde pana unde actrita de teatru? Mosteniti talentul din familie?
- Nu. Parintii mei sunt profesori. Suntem din Arad. Mama e profesoara de romana, tata profesor de matematica. N-aveam legatura cu teatrul, noroc ca mama mea a observat foarte repede ca aveam o sensibilitate deosebita. Asa ca mi-a dezvoltat-o inca de cand eram foarte mica. Mi-amintesc, de pilda, cum imi explica ea - profesoara de romana! - poezia lui Eminescu, "Codrule, codrutule. Cum reusea ea sa personifice in ochii mei de copil, in imaginatia mea atat de proaspata si de curata, Codrul, ca fiind o persoana, un om care sufera, care are sentimente, care plange de dorul Poetului. Incat, fetita care eram pe-atunci, plangeam si eu cu sughituri de mila Codrului, impartasindu-i suferinta.
- Ca frumusete pe cine ati mostenit? Albeata pielii, parul blond, carliontat, gropitele, ochii albastri...
- Cam toate vin de la mama. Doar parul, bogatia lui, am mostenit-o de la tata. Dar m-ati intrebat despre teatru, cum am ajuns eu la teatru. Mi-amintesc si azi cum ma duceau ai mei la spectacole pentru copii. Vazusem "Fata din dafin, imi placuse la nebunie piesa acee
