La Eurovision ne-am facut de ris. Am trimis o piesa lenta, in vreme ce Europa isi cauta ritmul pentru a prinde viteza. La Campionatul European ne-am facut de ris. Am avut o echipa inceata, pe cind toate celelalte reprezentative au facut exces de alergare, de pase si de suturi. Dar, daca in competitiile de acest gen mai exista speranta, locul unde-o dam in bara mereu e politica si tot ce tine de ea. Aproape ca ar merita un spor de rusine cei care ajung sa se joace cu cuvintele la televizor si aiurea.

Modul in care se face politica in Romania este reflectat de procentajul participantilor la scrutin - cam jumatate dintre locuitorii cu drept de vot din Romania. Cei 50% vor alege la toamna componenta Parlamentului dupa un nou sistem de vot. Nici nu s-a stabilit data alegerilor, ca deja uninominalul intra in categoria esecurilor. Ceea ce parea initial a fi o competitie adevarata tinde sa devina o cacealma in care concurentii - in mare parte aceiasi pe care-i vedem si astazi - si-au impartit deja colegiile, adica zonele pe care le vor reprezenta in Parlament, in asa fel incit sa nu candideze unul impotriva altuia. Cu alte cuvinte, intr-un bazin electoral croit exclusiv dupa comunele stiute ca fiind fieful unui partid, candidatul acestuia (care trebuie sa iasa invingator) va avea de infruntat outsideri din partea celorlalte partide mari, in vreme ce alti pretendenti de la formatiunile marunte nici nu vor conta.

Dar chiar si asa pot aparea surprize, astfel ca se revine la procedeul clasic: campania electorala. Dupa ce pedelistii au dat tonul la promisiuni, pesedistii au plusat consistent. Primii au invocat un salariu minim de 600 de lei, ceilalti au ridicat stacheta la 1.000. Tot la o mie se opreste si lungimea autostrazilor care vor strabate tara, desi in ultimii patru ani au intrat in uz mai putin de o suta de kilometri. Si lista plina de belsug a PSD