Societatea românească încă nu a învăţat să obţină mult cu bani puţini. Şi nu a învăţat să pună capăt risipei de bani, mai cu seamă bugetari. Cred că e timpul ca autorităţile din România să nu se mai lase impresionate de nici un motiv – nici politic, nici social şi nici electoral – şi să nu mai arunce bani în găurile negre ale economiei, să nu mai finanţeze incompetenţa managerială, organizarea rudimentară a fabricaţiei şi comercializarea mărfurilor la întîmplare.

Societatea românească încă nu a învăţat să obţină mult cu bani puţini. Şi nu a învăţat să pună capăt risipei de bani, mai cu seamă bugetari. Cred că e timpul ca autorităţile din România să nu se mai lase impresionate de nici un motiv – nici politic, nici social şi nici electoral – şi să nu mai arunce bani în găurile negre ale economiei, să nu mai finanţeze incompetenţa managerială, organizarea rudimentară a fabricaţiei şi comercializarea mărfurilor la întîmplare. Acest climat nociv nu poate fi perpetuat fără să plătim scump. România are nevoie de un avînt economic sănătos, bazat pe mai multă eficienţă şi pe mai puţină risipă.

Acum, în Uniunea Europeană, o urgenţă a României este stimularea a cît mai multe afluxuri de capital extern pe termen lung. Fiindcă resursele de capital intern sînt plafonate.

De capital străin are nevoie mai ales industria, ca să-şi îmbunătăţească vizibil competitivitatea. Şi are nevoie agricultura, care se află în faţa unor bariere greu de trecut. Dar şi serviciile publice, unde menţinerea monopolurilor şi managementul prea puţin competent întreţin ineficienţa.

Trăim într-o ţară în care puţini oameni muncesc. Dar faptul cel mai grav este că s-a restrîns masa salariaţilor plătitori de impozite. În 1990, numărul pensionarilor din sistemul asigurărilor sociale de stat era 2,4 milioane. În schimb, numărul salariaţilor contribuabili