În vârful munţilor Bucegi, stâncile şochează prin formele lor umanoide care au îndemnat oamenii să caute răspunsuri mistice cu privire la modelarea lor.

În jurul Sfinxului din Bucegi şi al Babelor s-au ţesut legende şi s-au învârtit zeci de teorii mitologice, năstruşnice ori doar amuzante. Unii afirmă că n-ar fi naturale, ci modelate cu har şi interes de mâna omului, alţii că „pietrele“ din vârf de munte emană energii pozitive nemaiîntâlnite care au apărat ţara de duşmani, iar cei mai „originali“ spun că sunt - fără nicio îndoială - urme ale unei civilizaţii extraterestre.

Între vizionara Valentina din Iaşi, care ar fi simţit şuvoiul de energie ce se revarsă din Sfinx, şi „geologul“ Traian Trofin - în fapt un fost curator al unui muzeu de la Buşteni -, care ar fi văzut şi examinat câteva fenomene paranormale în zonă, se strecoară imaginaţia turiştilor care, din motive mai puţin senzoriale, se caţără pur şi simplu pe Sfinx şi scrijelesc măscări pe „faţa“ monumentului.

Însă, peste toate, există un interes neîncetat pentru forma, trecutul şi puterile Sfinxului şi Babelor care arată cât de important le este locul în salba de „minuni naturale ale României“, prezentate în serial de „Evenimentul zilei“.

Simboluri naţionale, motiv de căţărare

După o călătorie cu telecabina peste râpe, capre negre şi cascade, Sfinxul este pentru călători un motiv de popas odihnitor, dar şi spectaculos prin formă şi aşezare - pe coama muntelui. Prilej pentru unii să facă poze, pentru alţii să încalece „minunea“ printr-un soi de microalpinism de prost-gust, iar pentru restul de enervare corectă: „Cum să fiu mulţumit cu ce se întâmplă aici, când îi vezi pe toţi că vor să se urce pe Sfinx. Astea-s monumente, obiective turistice care trebuie păstrate cu grijă pentru că sunt formate din rocă sedimentară, nu foarte dură. Cum să vii să