In loc sa gandeasca o lege care sa prevada inchiderea duty-free-urilor, Ministerul Economiei si Finantelor - locul unde, teoretic, se vede, se simte sau se estimeaza cel mai bine rata evaziunii fiscale - vine cu masuri care starnesc amuzamentul. Ultimul ac de gamalie aruncat in lupta cu "elefantul D.F." este o norma legislativa care, oficial, are menirea de a spori atributiile de control ale Vamii pe linia operatiunilor realizate in magazinele duty-free. Pentru ca shop-urile sunt daca nu o feblete mai veche a unor oameni din staff-ului ministerului, macar niste institutii carora respectul lor fata de diplomatii straini determina un lobby asiduu. Nu putem uita toamna anului 2006, cand actualul ministru al Economiei, domnul Varujan Vosganian, pe atunci senator, se straduia sa explice de ce autoritatile romane trebuie sa mentina in viata aceste duty-free-uri.

Nu credem in eficienta acestei noi legi, nici in ideea ca a fost gandita pentru a face curatenie in acest sector. Din cel putin trei motive.

1. Spuneam ca aceasta noua norma legislativa are menirea oficiala de a spori atributiile Vamii in caz de controale la D.F.-uri. Daca ne gandim la cuantumul amenzilor pe care Vama le poate aplica unui patron de duty-free care nu are chef sa-si prezinte actele de intrare/iesire a marfurilor, apar semne de intrebare in privinta eficientei acestei masuri legislative. Pentru ca amenda e mai mica decat valoarea marfii celui mai parlit contrabandist, prins cu un portbagaj de tigari. Daca luam in calcul doua cifre pe care Marius Marinescu - senatorul-Don Quijote care se incapataneaza ca, o data la cateva luni, sa elaboreze cate un proiect de lege care sa interzica duty-free-urile - un milion de dolari "pe care un demnitar s-a oferit sa-mi dea pentru a remodifica legea, in asa fel incat duty-free-urile sa fie mentinute" si cateva zeci de mii de euro pe care un patron de