Dacă s-ar face o statistică a celor mai trăznite iniţiative legislative, cu siguranţă că dl Funar ar fi deţinătorul autoritar al primului loc. Distinsul senator nu este la prima încercare de acest fel – mă refer la conceptul „ştiri bune/ştiri rele”.

Dacă vă mai aduceţi aminte episodul prezentat la TV când Miron Mitrea, care conducea o şedinţă în plen, a bufnit în râs nemaifiind în stare să citească titlurile proiectelor ce urmau să fie puse în discuţie, să ştiţi că era vorba de alte idei ale dlui Funar, una dintre ele referindu-se la distanţele la care ar trebui plantaţi nişte copăcei de-a lungul tro-tuarelor.

Ce este ciudat este că o asemenea bazaconie a fost, iniţial, votată în plenul Senatului, de mulţi dintre cei care acuma se spală pe mâini cu nonşalanţă. De mirare este şi că şeful dlui Funar, cu meserie de bază ziarist, care ştie din practică cum se mănâncă această pâine, pentru că a o face cel puţin săptămânal, nu a sesizat gogomănia, fiind apoi nevoit - din raţiuni de bun simţ - să se dezică de ea. Cât despre co-autorul proiectului, dl Ghişe, domnia sa părea un om cât de cât normal, antecedentele sale de primar la Braşov nefiind contaminate de antecedentele dlui Funar, de primar la Cluj.

Dacă pentru multe din trăznăile de la Cluj existau posibile explicaţii, care ţineau de o anumită viziune personală, unele dintre ele putând chiar să binedispună o parte a auditoriului, pentru proiectul ăsta nu rezultă nicio justificare. Cred că nici unul dintre autori n-a gândit prea mult când l-a pus pe hârtie sau s-au gândit simplist, că o ştire rea e una care-i discreditează pe parlamentari, în timp ce una bună îi laudă. Dar, tehnic, este aproape imposibil de definit ce înseamnă „bun” şi ce înseamnă „rău” în domeniul atât de vast şi de complex al mass-media.

Desigur, uneori mă deranjează şi pe mine abundenţa de ştiri catastrofice din unele jurnale