Am vazut trecutul desemnandu-si viitorul si planurile de ocupatie. Energicii nostri social-democrati si conservatori s-au reunit inspirati de mereu tinerii I. Iliescu si D. Voiculescu. A fost o sesiune intensa de turism contrafactual. Cineva va invita la Microsoft si, inauntru, gasiti slujbasi lucrand la numaratori cu bile.

Banala pana la ulcer, prin repetitia interminabila a socialismului de unica folosinta electorala, reuniunea PSD-PC a avut, totusi, un magnetism bizar. Din sala s-a inaltat acel miros de kitsch solemn pe care il degaja doar intalnirile organizate in buncare, vile protejate sau parcari, de retelele care-si impart teritoriul si fixeaza noua lista de tinte. Iliescu a vegheat patriarhal, din spatele unei masti care a vazut multe si comanda maziliri in ciment sau inaltari ierarhice, prin tresariri imperceptile ale rictusului. Nastase a fost, ca de obicei, interfata docta, omul care face actele, pune virgulele si plimba numele organizatiei pe la televiziuni, ONG-uri si receptii. Insa partea cu adevarat vie a tasnit odata cu sangele tanar.

Aparitia lui Radu Mazare, imbracat, dupa datina, in portul tanarului mafiot naprasnic, a convins o asistenta care si-a vazut genetica la lucru: avem urmasi, producem si ne reproducem! Ca orice lup tanar, Mazare are inca probleme de eticheta. E iute si nu stie sa astepte. Despotul dobrogean in saboti aduce cu el obiceiurile nervoase ale Constantei. Acolo, lumea s-a inchinat si incheiat demult si nu-i mai iese din vorba. La centru, viata e mai complicata si Ion Iliescu are dreptul sa fie nemultumit de elanul, altfel admirabil, al generatiei tinere. Insa aparitia insolenta a lui Mazare e mai mult decat problema de incalcare a tactului mafiot sesizata de Iliescu.

Mazare ar trebui sa fie socul decisiv pentru toti cei chemati sau tentati sa dea vot si viata politica la guvernare conclavului