» Uniunea Europeana le-a botezat pompos: caramizi ecologice. Adica iei o mana de pamant galben, niste paie, amesteci totul cu apa, pui ceea ce-ti iese intr-o forma oarecare si, gata, a iesit caramida ecologica. De zeci de generatii vasluienii le spun simplu: chirpici. La intrarea in fosta zona industriala a Vasluiului, undeva pe dreapta, cat este vara de lunga, vreo 10-15 familii din Rediu fac chirpici. Arsi de soare, murdari din cap pana-n picioare, plini de lut, grabiti sa faca zilnic cat mai multe caramizi, chirpicarii vasluieni isi duc existenta la limita saraciei. Activitatea lor este sezoniera, iar castigurile la fel.
Pe timpul verii mai apar probleme, pentru ca oamenii care vor sa faca chirpici s-au inmultit, iar primaria a interzis confectionarea de caramizi si pe cealalta parte a drumului, asa cum se intampla in anii trecuti. Scandalurile se tin lant aici, pentru ca nimeni nu vrea sa cedeze vreo bucatica de teren in favoarea altuia. De aici le iese painea si nu vor sa o imparta cu nimeni, pentru ca "si asa e mica si neagra". Canicula ii fugareste pe oraseni la umbra, la terase. Pe chirpicarii din Rediu, romi de origine, soarele ii scoate la treaba. Caramizile ecologice de aproximativ 10-12 kilograme/bucata se usuca repede si bine cand este vremea buna. Stau in soare cat e ziua de lunga, sumar imbracati, incovoiati de spate si amesteca pamant cu paie si apa. Din vanzarea chirpicilor nu iese mare lucru, dar macar nu-i lasa sa moara de foame.
Mihai Fara are 40 de ani. Cu cei sase membri ai familiei, face chirpici toata vara. Mai mult de 300 de bucati pe zi nu pot face membrii familiei Fara. Trec zile intregi si nu reusesc sa vanda nici macar jumatate dintre ele. "Oamenii nu au bani. Au nevoie de chirpici, pentru ca isi fac case, anexe. Unii ne iau in ras cu 2-3.000 lei bucata. Noi le dam cu cel mult 5.000 lei bucata si cel putin 3.0
