Si anul acesta, ziua de 14 iulie a fost sarbatorita cu fast la Paris. Entuziasm popular si manifestari de patriotism, cam acestea sunt coordonatele zilei nationale in Franta. Sarbatoarea vine pe fondul tendintei tot mai vizibile a Parisului de a reveni in prim-planul politicii internationale. O revenire dupa chipul si asemanarea presedintelui Nicolas Sarkozy: ambitios, care isi propune sa faca multe, risca, este uneori cind prea liric, cind prea taios.
Odata cu venirea la putere a presedintelui Nicolas Sarkozy, Franta a inceput sa renunte la rolul sau anterior de actor solitar pe scena euroatlantica. In relatiile cu Statele Unite s-a renuntat la traditionala linie anti-americana, s-au reluat legaturile cu lumea araba, indeosebi la nivel economic, iar in timpul presedintiei europene Parisul isi doreste abordeze patru domenii sensibile: energia si mediul, imigratia, politica de aparare si agricultura. La toate acestea, trebuie adaugat ca Franta are in continuare o armata puternica si ca ramine pe locul trei in topul puterilor nucleare.
Planurile Frantei de revenire in prim-planul politicii internationale sunt parca facute dupa chipul si asemanarea atit de mediatizatului sau presedinte. Nicolas Sarkozy este extrem de ambitios, isi propune sa faca multe, risca, este uneori cind prea liric, cind prea taios. Ramine de vazut daca planurile sale vor fi duse la bun sfirsit.
Pina atunci, sa reamintim ca pe 10 iulie, in fata Parlamentului European, Sarkozy isi asuma implicit scoaterea din impas a Tratatului de la Lisabona, dupa nu-ul irlandez, reafirmindu-si astfel atasamentul pentru o "Europa puternica, o Europa exemplara, o Europa model". Sarkozy a anuntat ca se va duce in Irlanda pe 21 iulie si ca spera ca presedintia franceza a Uniunii sa gaseasca si o metoda de a-i convinge pe irlandezi privind necesitatea adoptarii Tratatului.
Franta
