Acum vine alta veste: CFR calatori ne anunta ca se gandeste si la noi. Prin urmare, cat de curand ne paste o urcare a preturilor cu 7%. Ce usurare!
Inca de la inceputurile existentei sale ca institutie, drumul de fier ne-a creat probleme cu carul. Pana sa vina vorba de trenuri in Principatele Romane, Carol I de Hohenzollern era un print in onestitatea caruia te puteai increde. Presat de protectorul lui, cancelarul de fier Otto von Bismarck, tanarul domnitor a concedat, cum se stie, contractul pentru calea ferata valaho-moldava firmei Stroussberg, ce se bucura de inalta protectie a politicianului prusac. A fost cea mai mare afacere de coruptie din vremurile lungii domnii a lui Carol I. Era chiar sa se sfarseasca prost din punct de vedere politic, asa ca, pana la urma, corectul rege a trebuit sa musamalizeze toata tarasenia cu destule daune de imagine pentru coroana si cu gologani pierduti de catre tara.
Dar acelea erau vremuri romantice, cand o domnie autoritara putea face pe dracu-n patru sa salveze fata unei afaceri necurate si protectia unui cancelar al... drumurilor de fier. Ceea ce nu s-a observat inca este faptul ca, fara a putea preciza daca asemenea inceputuri si-au lasat amprenta neagra asupra vremurilor de azi, treburile merg in continuare prost cu transporturile feroviare de persoane din tara noastra.
Va fi fost sau nu revolutie politica in decembrie 1989 – e mai putin dificil de precizat decat daca schimbarea s-a produs si in domeniul ceferistic. Dupa un deceniu de perindari pe liniile paralele in vagoane neluminate si neincalzite – v-o spune sigur un fost navetist –, singura schimbare notabila in prima parte a anilor ‘90 a fost cea a preturilor. Cand s-au introdus primele intercity-uri, trenuri de mare viteza prin excelenta, treaba s-a facut romaneste. Doar vagoanele aratau altfel, iar opririle se faceau selectiv,
