BOII ÎNAINTEA CARULUI • Întîi au construit, acum caută să obţină autorizaţii
De cînd e lumea lume, situată în partea central-estică a Munţilor Trascău, rezervaţiei Cheile Rîmeţului nu i-a fost dat să rămînă în vecie aşa cum însăşi natura îi conturase destinul. "Rîmeţi" cu colţi de argint, cu relaţii sau funcţii pe te-miri-unde, şi-au făcut, măre!, nişte case ce se învîrtesc după soare, fără să le pese că otrăvesc totul în jur.
Pe drumul ce leagă Alba-Iulia de Turda, în localitatea Teiuş, un indicator te anunţă că la 18 kilometri distanţă îţi poţi face o cruce largă în curtea Mănăstirii Rîmeţ. Tot de acolo încep a se iţi şi Cheile Rîmeţului, o rezervaţie naturală constituită din calcare masive de vîrstă jurasică superioară.
În magnifica încremenire de milenii a muntelui, de două decenii numai, mîna omului a început să lucreze şui, tăind, spărgînd, zdrobind tot ce natura plămădise cu atîta migală. Animalele pădurii s-au risipit care încotro prin văgăuni, aerul ozonat şi mirosul de verde crud al brazilor au fost sufocate de grătare sfîrîinde, apa clară a rîului a devenit maronie în aval din cauza deversărilor din amonte. Casele răsărite precum ciupercile după "ploaia iniţiativelor" de habitat, proiectate sub linia unei arhitecturi trasate după ureche, culmea, într-o arie protejată, nu fac decît să agreseze orice iubitor al muntelui care trece pe aici pentru a se bucura în linişte de minunile muntelui.
În linişte, ciripitul păsărilor şi relaxantul fond sonor al pădurii au fost demult gîtuite de valurile de manele ţîşnite prin toate gurile de foc ale difuzoarelor, de la cele din maşini pînă la staţiile de amplificare amplasate strategic pe terase.
PALATELE MAICILOR. Sub două stînci pleşuve, impunătoare prin izbucnirea lor spre porţile cerului ale Munţilor Trascăului se află zidită Mănăstirea Rîmeţ. La început a fost aici o adevăra
