Andrei Makine este deja cunoscut publicului ro­ma­nesc datorita romanelor traduse, in ultimii ani, la Editura Uni­vers si la Editura Polirom, ca unul dintre cei mai im­por­tanti scriitori francezi contemporani. Distins, in 1995, cu Premiul Goncourt si cu Premiul Médicis, pentru ro­ma­nul Testamentul francez, Andrei Makine este un scrii­tor francez aparte. De origine rusa, el traieste, din ’87, la Paris, si scrie in frantuzeste romane care trimit la co­pilaria si tineretea petrecute in Uniunea Sovietica si la re­gimul comunist. El insusi o figura impresionanta, im­­bra­cat ca un nobil rus si vorbind o franceza perfecta, desi cu accent rusesc, Andrei Makine face parte dintre scrii­torii exilati care sunt obsedati de tara lor, stiind sa fie mandri de ea fara a-i obnubila defectele. Editura Hu­ma­ni­tas a publicat recent primul roman al scriitorului, Fiica unui Erou al Uniunii Sovietice, aparut la Paris, in 1990. Ivan si Olia - tata si fiica - sunt doi oameni simpli, naivi, mult prea naivi intr-o lume necrutatoare: Uniunea Sovietica. Luand acest cuplu drept simbol, Andrei Ma­kine isi dedica romanul oamenilor din popor cu suflet (slav!) curat, pe care-i poti pacali usor si care nu au exer­ci­tiul revoltei. Desigur, inocenta nu sfarseste intotdeauna prin a fi o vir­tute, dar literatura rusa intretine un anumit cult al omu­lui din popor, care ar fi admirabil tocmai pentru ca ignora Raul. In civilizatiile preponderent rurale din Europa de Est (cum a fost si Romania), manipularile Partidului Co­mu­nist au avut mai mult succes decat in cele "ur­ba­ni­za­te": chiar daca, in anii ’50, acesti bravi oameni simpli can­tau cu totii o varianta sau alta a cantecului Partidul meu iubit, mandria mea…, Revolutia din ’56 a avut loc la Budapesta, si nu la Bucuresti sau la Sofia. Ivan De­mi­dov este un taran sarac, obligat sa devina soldat in al doilea razboi mondial, apoi, scapat ca prin m