Doi scriitori afirmati, Radu Pavel Gheo si Dan Lungu, din­tre care al doilea e si sociolog, autor al unui volum de is­torie orala realizat in mediul muncitoresc iesean, au pro­pus unor colege scriitoare de diferite calibre si ge­ne­ra­tii (lipsesc, cu o exceptie, generatiile nascute inainte sau in timpul celui de al doilea razboi mondial si pre­cum­pa­neste generatia celor nascute dupa 1948) sa scrie de­spre experienta lor de viata in comunism.* Nu e vorba asadar de comunism in ansamblul lui (cum pare sa sugereze subtitlul volumului), ci de o pe­rioa­­da a acestuia, situata sub semnul domniei (sau mai bine zis tovarasiei) ceausiste, in special de perioada ani­lor ‘70-’80. Lipseste perioada cea mai dura, cea a co­mu­nis­mului anilor 1945-1965; niciuna dintre scriitoarele so­li­citate sa participe la volum nu a trecut prin inchisori, nu a fost anchetata, nu a avut, din cate se pare, probleme de excludere din ratiuni politice din facultate, nu s-a con­frun­tat cu traume familiale grave, de natura politica, nu a fost sau nu stie ca a fost supravegheata de Securitate sau, oricum, nu pomeneste de astfel de lucruri. Asa se ex­plica inventarul tematic al volumului. Nu e un repros, fiind vorba aici de o optiune a editorilor. Chestiunea pe­rio­­dizarii comunismului romanesc e de altfel o chestiune inca deschisa, subiect de polemici publice, dar si de per­cep­tie subiectiva, diferentele generationale avand un rol decisiv in identificarea evenimentelor care permit o deli­mi­tare a timpului scurs sub comunism si in tipul de trau­me care fac obiectul amintirii. Asa cum ne previn in prefata, cei doi editori cred ca, din ratiuni pe care le comenteaza, pentru femei, traver­sa­rea epocii comuniste a fost mai traumatizanta si mai com­plexa decat pentru barbati. Acest lucru s-ar datora, in­­­tre altele, tensiunilor pe care le-a creat in societate rapor­tul dintre tendintele de emancipar