Sorin Ioniţă: „Când adolescenţii capătă cărţi de credit înainte de a fi avut un salariu, stai şi te întrebi cum s-ar putea aştepta cineva ca toată chestia asta să se sfârşească cu bine“.

Mare chiu şi vai s-a pornit în ţară de când BNR a anunţat înăsprirea condiţiilor de creditare a persoanelor fizice. În momentul ăsta, guvernatorul Isărescu a reuşit să se facă impopular pentru că în mijlocul petrecerii vine şi spune stop muzica. După câţiva ani de expansiune la liber a creditului - în special cel imobiliar, mascat sau nu, care nu ştiu cât a reuşit să contribuie la dezvoltarea reală a sectorului construcţii şi cât a umflat doar preţurile pe această piaţă - românii vor trebui să se reobişnuiască cu ideea atât de pasée că trebuie să cheltuiască doar atât cât câştigă.

Au fost ani frumoşi, în care întâi un aspirator nou, apoi un TV cu plasmă, apoi Loganul în rate şi la urmă de tot chiar apartamentul au fost treptat incluse în categoria drepturile omului. Le vrem pe toate, chiar de mâine, şi ce mişto că s-a inventat acest perpetuum mobile în capitalismul modern, care îţi oferă bunuri pe care de fapt nu ţi le poţi permite. Nu prea ştim noi cum funcţionează, dar dacă schema merge în America, trebuie să meargă şi la noi, nu? Lumea ficţională a consumului instantaneu cu plată amânată e promovată în reclame şi talk-show-uri. Iar ideea a prins, poporul uitând principiul elementar că orice sumă de bani luată trebuie dată înapoi cu dobândă: am văzut pe forumuri mesaje care întrebau de ce blochează Isărescu accesul la creditele în euro, că oamenii sunt tineri şi la început de drum, şi altfel cum să-ţi iei un apartament când ai salariu de 800-900 de lei?

Ei, şi iată că a venit dezumflarea pieţei imobiliare în Occident, când cine plătea rate la o casă de o jumătate de milion de dolari s-a trezit că aceasta mai valorează doar un sfert de milion. Aşa