Cinci artişti exotici fac spectacol, în fiecare zi, pe străzile oraşului, la Romană sau Unirii. Sursa: Codrin Prisecaru

1 /.

Îmbrăcaţi în piei de lamă, le stau în drum bucureştenilor care trec, după-amiaza, pe la Piaţa Unirii sau pe la Romană. Pictaţi pe faţă şi ascunşi în spatele costumelor colorate, decorate cu zeci de pene, imploră divinităţile în mijlocul unui trotuar de capitală europeană.

Sunt urmaşi ai Împăratului Inca - sau cel puţin aşa se prezintă -, artişti de ocazie, plătiţi la liber de bucureştenii curioşi. Se dau în spectacol, în fiecare zi, cu „ce a mai rămas din cultura strămoşilor incaşi“: cântă şi scot strigăte războinice, dansează în cinstea Zeului Soare şi-i mulţumesc pentru recoltă şi daruri. Spectacolul exotic, inspirat din viaţa personajelor de tip Dansul- Norilor, şi-a găsit repede adepţi în peisajul bucureştean. Nu-i de mirare că, în timpul unei sesiuni de ritualuri şi cântece incaşe, artiştii de stradă câştigă câteva sute de lei.

Trupa „Raza“,la munte şi la mare

Îşi spun „Raza“ încă din ’92, când au pus bazele trupei. Sunt cinci bărbaţi - Lobo, Cebolla, Angel, Carlos şi John -, din Columbia şi din Ecuador. Au ieşit în stradă „ca să arate că au o cultură frumoasă, că tradiţiile civilizaţiei incaşe nu s-au pierdut“. Şi le-au arătat asta, prin sute de spectacole, şi nemţilor, şi americanilor, şi francezilor. În ’95 au avut prima „reprezentaţie“ în România. Le-a plăcut şi şi-au pus în cap să se mai întoarcă.

Au făcut-o la începutul acestui an, şi de atunci tot bântuie România în lung şi-n lat: „Am fost la munte, la Sinaia, la mare, la Constanţa, la Baia-Mare, la Bistriţa. Peste tot a fost plăcut, lumea ne-a primit bine“, spune, într-o română fără diacritice, John, „conducătorul de trib“, un „indian“ şcolit la Facultatea de Chimie Industrială din Bucureşti. Trupa a avut cele ma