O jumătate de milion de femei mor anual, la naştere, morţi inutile, care ar putea fi evitate cu puţină educaţie. Săptămâna trecută, la summit-ul G8, liderii celor mai bogate ţări au dezbătut această problemă. România şi-a propus să reducă rata mortalităţii materne la 10 decese/100.000 născuţi vii până în 2015.Cu circa opt ani în urmă, la o astfel de întâlnire, s-a notat pe lista priorităţilor de început de mileniu ca rata mortalităţii materne să fie redusă cu o treime până în 2015. La jumătatea acestui termen-limită, lucrurile nu sunt deloc pe măsura aşteptărilor. În România, problema este mai serioasă decât în alte state est-europene. În mare parte, vina o poartă reforma serviciilor de sănătate, care a început destul de târziu, dar, mai ales, calitatea unor servicii. Populaţia din zonele rurale şi din comunităţile sărace nu prea are acces la servicii de sănătate şi, implicit, rata mortalităţii infantile din aceste zone este mai mare decât în alte părţi ale ţării. În cazul copiilor romi, spre exemplu, este de două ori mai mare decât în cazul copiilor români.

Avortul, mijloc de contracepţie În România, rata mortalităţii materne este mai ridicată decât în alte ţări din Europa Centrală şi de Est. Dintre cele aproximativ 50 de decese materne înregistrate anual (cifrele oscilează de la an la an), în ultima perioadă, jumătate survin din cauza avorturilor şi jumătate au cauze obstetrice. În secolul XXI, mai sunt femei care folosesc avortul ca metodă contraceptivă. Se estimează, de asemenea, că jumătate dintre cele care mor în timpul naşterii nu au beneficiat de îngrijire prenatală. Numai 60% dintre femeile însărcinate sunt consultate de un doctor în primul trimestru de sarcină, iar realitatea arată că doctorii şi asistentele evită zonele rurale. Ţinta propusă de România până în 2015 este reducerea ratei mortalităţii materne la 10 decese/100.000 născuţi vii. Confo