Oriunde sunt diferenţieri între regiuni, există şi anecdote care fixează aceste diferenţe Specialiştii spun că nu sunt popoare fără bancuri, fără o denumire a celuilalt, unde
Oriunde sunt diferenţieri între regiuni, există şi anecdote care fixează aceste diferenţe
Specialiştii spun că nu sunt popoare fără bancuri, fără o denumire a celuilalt, unde celălalt poate fi o naţiune, o regiune, un sat...
Noi avem bancuri cu olteni, moldoveni şi ardeleni. În Grecia, se fac glume pe seama ponticilor, cei care locuiesc pe malul Mării Negre. În Irlanda, sunt taxaţi aşa-numiţii "kerrymen", din sud-vestul ţării, în Italia, se râde pe seama sicilienilor şi a napolitanilor, în Spania, sunt luaţi peste picior cei din Galicia şi Lepe (Andaluzia).
"Oriunde există diferenţieri istorice clare între regiuni - şi unde nu există? - există şi anecdote care fixează aceste diferenţe şi care atribuie uneia dintre regiuni o anume calitate sau un anume defect. Nu e, în niciun caz, o practică specific românească", spune Şerban Anghelescu, etnolog.
"Sunt popoare cu multe bancuri, popoare cu puţine bancuri. Fără bancuri nu există, fără o denumire a celuilalt, unde celălalt poate fi o naţiune întreagă, o regiune, un sat", precizează şi sociologul Zoltan Rostas.
"Stereotipuri există pretutindeni"
Aşadar, stereotipuri regionale există peste tot în lume, după cum există şi bancuri care să le întreţină şi să le ducă mai departe. În toată Europa, de pildă, funcţionează săgeţile aruncate reciproc între locuitorii diferitelor zone. În Franţa, parizianul se crede buricul pământului. "Dacă-l vezi cum e faţă de cel din Lyon, din Bordeaux, din Grenoble... zice că el e Franţa, că e chintesenţa spiritului francez", spune Stelian Tănase.
Lyonezul, pe de altă parte, e şi el foarte orgolios şi zice că nu şi-ar dori absolut deloc să locuiască la Paris. În glumele
