- Diverse - nr. 137 / 15 Iulie, 2008 Cu toate ca exista o lege clara privind protectia animalelor, din ignoranta, poate chiar premeditat, unii o incalca cu o usurinta condamnabila. Miercuri, 9 iulie a.c., am fost sesizat ca, langa liziera padurii, la capatul strazii Viile 1 Mai, sunt sapte catelusi abandonati. Ajuns la locul cu pricina nu-mi venea sa cred: slabi, firavi de-i batea vantul, costelivi, nehraniti, abia intarcati, fara pic de apa, se vedea, foarte clar, ca abia se mai tinea viata in ei. Ce individ lipsit de suflet putea comite acest gest inuman? Cel care face asa ceva nu-i om, ci fiara! Are doar chip de om! Joi, 11 iulie, prin bunavointa si cu largul sprijin al unui medic veterinar (caruia ii respectam dorinta de a ramane in anonimat), saritor, ca de obicei, atunci cand este vorba despre soarta prietenilor nostri fara grai, catelusii au ajuns la Adapostul pentru Protectia Animalelor. Din pacate, din sapte, doar sase au avut sansa de a fi salvati. O catelusa frumoasa, mai slabuta si mai sensibila, n-a rezistat foamei, soarelui torid, fara un strop de apa. Si ar mai fi ceva: tot un ins fara suflet a ingradit orice posibilitate micutelor patrupede, pentru a se retrage, in caz de amenintare si pericol, in spatiul din apropiere, umpland locurile de refugiu cu crengi si cartoane, in loc sa le ofere un pic de apa si putina hrana. Conform unei credinte populare, pe lumea cealalta catelusa aceea il va latra tot timpul pe cel care, fara pic de mila, i-a aruncat acolo pe cei mai buni prieteni ai omului. Dumnezeu a lasat aceste fiinte nevinovate sa traim impreuna si sa ne fie prieteni. Se multumesc cu atat de putin, cu un pic de iubire din partea omului, dau dovada de o enorma recunostinta, gata sa moara pentru stapanul binefacator. Iar daca se spune "cainele este prietenul omului", intrebarea sacaitoare ramane: cand va fi si omul, intr-adevar, prietenul cainelui? S