Tin neaparat sa-l contrazic pe dromichaetes care, intr-o scrisoare deschisa, afirma intre altele ca noul sistem de alegere a parlamentarilor nu are merite aparente. Imi pare rau, dar aceste merite nu sunt doar aparente, ci defileaza apasat prin fata ochilor nostri, daca dorim sa le vedem: trebusoara cu trasarea colegiilor e un bun exemplu, scrie Doc, pe blogul lui.

Sigur, din cate pot eu spune, o buna parte a presei nu detecteaza semnificatia profunda a agitatiei de pe scena politica legata de acest subiect, si il relateaza obosit in termenii de disputa intre partide, “circ parlamentar”, “impartirea Romaniei”, abandonarea romanilor din HarCov si alte clisee.

Semnificatia profunda a incrancenarii dar si a intarzierii cu care s-a facut trasarea colegiilor este ca politicenii nostri se tem. Acest nou sistem electoral ii face nervosi. Ziaristii s-au grabit sa considere ca impunerea de catre PSD si PNL a hartilor electorale este in detrimentul PD-L, fara sa tina cont ca, pe partide, sistemul produce exact aceleasi rezultate proportionale, care nu depind de granitele colegiilor.

Ziaristii au asistat la lamentarile/acuzatiile pedelistului Valentin Iliescu, ba chiar si ale lui Emil Boc, cum ca PSD si PNL ar fi facut blat intre ele, fara sa se intrebe de ce s-ar plange un partid de tactica perdanta a partidelor adversare.

In realitate si hartile cu dedicatie si blaturile au o singura explicatie rationala, pe care a dat-o in mod cinstit si explicit dl Hrebenciuc: nimeni nu mai e sigur de mandatul lui. Si atunci cum sa spui ca sistemul nu are merite aparente? Sigur ca mai are si defecte, serioase, iar acestea vor deveni evidente in toamna: perdanti in colegii care castiga mandate parlamentare.

Comenteaza pe Inventarul stricaciunilor politice. Tin neaparat sa-l contrazic pe dromichaetes care, intr-o scrisoare deschisa, af