Trei profesori universitari americani au scris o carte, tradusă acum şi în romåneşte, în care prezintă, pe înţelesul tuturor, esenţa filozofiei economice liberale. Astăzi - şi în mod special, în Romånia - liberalismul, ca doctrină politică, dar, mai ales, ca gåndire economică, pare destul de fragil. În treacăt fie spus, faptul e perfect explicabil; ţara noastră nu a cunoscut niciodată, în istoria sa modernă, un regim cu adevărat liberal. Dacă am lua ca

Trei profesori universitari americani au scris o carte, tradusă acum şi în romåneşte, în care prezintă, pe înţelesul tuturor, esenţa filozofiei economice liberale.

Astăzi - şi în mod special, în Romånia - liberalismul, ca doctrină politică, dar, mai ales, ca gåndire economică, pare destul de fragil. În treacăt fie spus, faptul e perfect explicabil; ţara noastră nu a cunoscut niciodată, în istoria sa modernă, un regim cu adevărat liberal. Dacă am lua ca punct de referinţă politicile cabinetului Tăriceanu - liberale doar pe jumătate -, ar trebui să constatăm, pur şi simplu, că nu avem decåt foarte puţini liberali autentici. Cu excepţia actualului guvern, practic, toate administraţiile postrevoluţionare au făcut din liberalism o sperietoare electorală; cånd oficialii PSD vorbesc de „guvernarea de dreapta“, întrebarea logică - ce fel de „dreaptă“? - cade în gol. În discursul politic al stångii, toate sunt o apă şi-un pămånt: liberalismul clasic de tip laissez-faire, neoliberalismul (versiunea modernă, cu limite severe aplicate rolului statului în economie), social-liberalismul (de „centru“, cu un stat mai puternic), libertarianismul („statul minimal“) ori anarho-capitalismul (care afirmă, în esenţă, că statul nu e necesar, proprietăţile publice trebuind să fie privatizate în întregime). Iar adevărul trist e că am putea paria că majoritatea zdrobitoare a conducerii PNL şi PD-L e doar puţin mai informată în