Cinci mari companii străine sunt interesate de concesionarea Canalului Dunăre-Bucureşti. Romånia intenţionează să apeleze la fondurile europene pentru a acoperi o parte din cele 450 de milioane de euro, cåt costă lucrările. Iahturi luxoase, nave de croazieră pline ochi cu turişti străini şi vile ultramoderne pe malul Dåmboviţei. Nu este scenariul unui science fiction. Aşa ar putea arăta portul de la 1 Decembrie şi cel de la Glina, după finalizarea lucrărilor
Cinci mari companii străine sunt interesate de concesionarea Canalului Dunăre-Bucureşti. Romånia intenţionează să apeleze la fondurile europene pentru a acoperi o parte din cele 450 de milioane de euro, cåt costă lucrările.
Iahturi luxoase, nave de croazieră pline ochi cu turişti străini şi vile ultramoderne pe malul Dåmboviţei. Nu este scenariul unui science fiction. Aşa ar putea arăta portul de la 1 Decembrie şi cel de la Glina, după finalizarea lucrărilor de construcţie a Canalului Dunăre-Bucureşti.
Ideea realizării „magistralei albastre“ nu este deloc nouă. În 1929, Parlamentul a adoptat legea privind construirea unui canal care să transforme Capitala în port la Dunăre. Construcţia avea să înceapă însă mai tårziu, în „Epoca de aur“, pånă în 1990 fiind efectuate circa 70% din lucrări. „Dacă în 1990 nu ar fi fost întreruptă construcţia, canalul ar fi fost gata pånă în 1994, ţinånd cont de ritmul în care se lucra în acea vreme“, este de părere Chiriac Avădanei, fostul şef de proiect al canalului.
Ministrul transporturilor, Ludovic Orban, a anunţat, recent, că lucrările ar putea fi reluate la sfårşitul anului viitor. S-a calculat că suma minimă necesară se ridică la 450 de milioane de euro. Finanţarea poate fi asigurată de la bugetul de stat, în parteneriat public-privat, prin concesionarea lucrărilor sau cu fonduri europene. „Cred că va fi aleasă varianta concesionării pe 49 de ani. A
