Daca primarul general al Capitalei mentine ritmul actiunilor sale radicale, nu e exclus ca, in scurt timp, PSD sa se redescopere ca un puternic partid al independentilor. Cu tot cu apendicele numit PC.
Numele lui Sorin Oprescu echivaleaza pana acum cu un imens succes pe zona de produse externalizate ale social democratilor. Extras cu o penseta foarte inspirata dintr-un PSD care s-a simtit jignit (remember, Mr. Geoana?) sa il arunce in lupta electorala pentru locale pe cel care era, in mod evident, cel mai credibil pesedist intr-o asemenea competitie, „Doctorul“ a castigat in cele din urma mai mult decat Primaria Generala a Bucurestiului.
Sa ne amintim - caci nu a trecut mult timp de atunci - ce ironii lansa din varful buzelor presedintele PSD catre Oprescu si ce enorm-Bobic si monstruos-Popoviciu simtea M.
Vanghelie cu privire la acelasi personaj. Priviti acum si veti vedea clar: a) cum se gudura Geoana pe langa Oprescu, nu mai putin decat o face un maidanez pe langa un stapan de ocazie; b) cum Vanghelie, cel care a spus candva ca se simte bine si pe pamant si in copac, a adoptat pozitia ghiocelului in fata actualului primar general al Capitalei si nu mai renunta cu nici un chip la ea. M-am oprit doar la aceste doua exemple pentru ca si Geoana si Vanghelie, ca agenti decisivi ai expulzarii din PSD a lui Sorin Oprescu, vrand sa ii faca „Doctorului“ un rau, i-au facut un imens bine si si-au facut lor insesi un mare rau.
Ce face acum Sorin Oprescu? In afara faptului ca trage la foc automat in tintele in care e condamnat sa traga de rolul pe care il joaca, Oprescu acumuleaza. Numara, contabilizeaza, aduna, atrage, creste. Isi intareste brandul revigorat de scrutinul din
15 iunie din afara. De pe margine, de deasupra. Nu se grabeste si nu are nici un singur motiv sa se grabeasca sa reia, intr-un mod evident-oficializat, r
