Muntele este unul dintre principalele obiective turistice din zona Neamţului.
1 /.
Despre masivul Ceahlău s-a spus că ar fi muntele sfânt al dacilor, Kogaionul, şi că este centrul de spiritualitate şi credinţă al românilor, obârşia vieţii monahale pierzându-se în negura timpurilor. Legendele locurilor i-au făcut pe numeroşi scriitori să-l descrie ca pe un „Olimp al românilor“.
Frumuseţea Ceahlăului n-o poţi simţi decât dacă urci cărările ce duc spre înălţimi. Două sunt cele mai cunoscute porţi de intrare în masiv: prin satul Izvorul Muntelui, de lângă Bicaz, respectiv prin Durău. Cei mai mulţi o aleg pe ultima.
Cascada Duruitoarea şi megaliţii antropomorfi
De la Bicaz, odată ce urci barajul ce zăgăzuieşte Bistriţa, privirea „fuge“ spre stâncile alb-cenuşii ale muntelui, ce se iţesc printre bolţile umbroase de cetină ale brazilor de la marginea drumului. De la Durău, Ceahlăul se desfăşoară în toată măreţia sa: o cetate de piatră cu „turnuri“ învăluite în ceţuri: Ocolaşul Mare (1.907 metri), Toaca (1.900 metri), cele mai înalte din Carpaţii Orientali, Ocolaşul Mic, Panaghia.
Iar din Durău, cel mai uşor traseu spre platoul montan este cel ce trece pe lângă cabana Fântânele, situată la 1.200 de metri altitudine, continuă pe lângă stânca Piatra Lată, Panaghia, urmează scările care duc spre vârful Toaca şi ajunge la cabana Dochia.
Alt traseu, mult mai greu decât primul, este cel ce duce la cascada Duruitoarea şi de aici la cabana Dochia. La cascadă se ajunge în maximum o oră şi jumătate. Şuvoiul de apă se revarsă de la circa 30 de metri şi face un zgomot puternic, care se aude de la mare depărtare. De la acest „duruit“ se trage şi numele cascadei.
Dacă au noroc, turiştii care urmează acest traseu pot admira capre negre în căutare de hrană, cocoţate pe versanţi ce par inaccesibili.
