Nu cred că a arunca vina la nesfârşit pe plecarea românilor în străinătate pentru actuala criză de piaţa muncii este un mod constructiv pentru a remedia situaţia. Faptul că ea este mai comodă este altă problemă. Chiar şi pentru cei de la Ministerul Muncii a devenit o practică.

În luna iunie, şi ministrul Păcuraru ridica neputincios din umeri. „România se confruntă în prezent cu o situaţie de criză pe piaţa forţei de muncă, în urma fenomenului de migraţie. Potrivit studiilor efectuate, circa o treime din gospodăriile din România au experimentat migraţia pentru muncă“, a spus Păcuraru. Într-adevăr, exportul de forţă de muncă este mare - datele neoficiale indicând aproximativ două milioane de români -, dar actuala criză se datorează în proporţie majoră slabelor politici guvernamentale care să vizeze dezvoltarea regională şi reconversia forţei de muncă.

Acea restructurare a industriei din România, prin închiderea pe bandă rulantă a societăţilor de stat acompaniată de disponibilizare de personal, a fracturat sistemul economic, cronicizând sărăcia în numeroase judeţe. Practic, am asistat la o dezvoltare insulară. Zonele bogate, în special Bucureşti şi Ilfov, au devenit mai bogate, de aici şi cererea mare de forţă de muncă, în timp ce zonele defavorizate au sărăcit an de an, obligând şomerii să se refugieze în aşa-zisa agricultură. Toate programele de reconversie au fost doar mimate, acestea dovedindu-se, în final, o veritabilă sursă de îmbogăţire pentru cei iniţiaţi. Să ne amintim despre instituirea acelor zone defavorizate, veritabile paradisuri fiscale. Fără taxe vamale la import, scutite de impozite, acestea au fost locurile predilecte unde firmele-căpuşă s-au instalat. Un singur exemplu. Aici se importa cea mai mare cantitate de carne, scutită de taxe, la preţuri fără concurenţă, pentru că aşa prevedea legea, care era imediat „exportată“ spre prelucrare în