Scandalul de pe scena învatamântului românesc ar trebui sa traga un semnal serios de alarma. Vedem în fiecare zi cum mai apare în vreun ziar cazuri de cadre didactice care uita de etica profesionala în munca pe care o presteaza, elevi care prefera sa adune bani decât sa puna mâna pe carte. Întrebarea pe care trebuie sa o ridicam este ce exemplu ofera societatea viitorilor tineri? Daca un copil în clasa a XII care abia a ajuns la vârsta maturitatii stie ca sunt si alte câi mai putin ortodoxe de a promova un examen înseamna ca declinul este îngrijorator de aproape. Elevul nu mai învata de dragul de a învata ci de dragul de a concura pentru note. Cauzele acestui fenomen sunt dintre cele mai diverse dar insist asupra lipsei de continuitate a unei reforme în învatamânt. Fiecare an scolar aduce un nou experiment la care elevii sunt supusi fara mila sau consideratie. Respectul acordat examenului de bacalaureat a disparut undeva si nimeni nu stie unde. Tocmai aceasta manie de a umbla dupa note umflate trebuie sa dea de gândit ca învatamântul este caracterizat preponderent de superficialitate. Concurenta face ca elevul sa învete fugitiv textele dintr-o carte fara însa a pune accent pe seriozitate. Copii nu mai au rabdare sa învete si nu mai pun suflet în ceea ce fac. De ce? Pentru ca urmeaza exemplu pe care îl primesc de la societatea în care traiesc, chiar si fara a constientiza acest lucru.

Elementul cheie al unei societati competitive este educatia. Dar atâta timp cât ministrii vin si pleaca, modul de organizare a examenelor se modifica peste noapte si cel mai bun este considerat cel care stie cum sa se fofileze printre ceilalti înseamna ca nu va avea loc nici o schimbare. Ne vom confrunta cu aceleasi probleme si peste câtiva ani. Sunt sigura ca învatamântul românesc are parte si de profesori care îsi pastreaza etica profesionala si rabdarea de a preda copiilor a