TURISM ROMĂNESC Aria protejată, sufocată de peturi
Peste 40.000 de drumeţi bătătoresc anual potecile Parcului Natural Munţii Apuseni, în special în zonele de interes turistic. Din păcate, în urma lor rămîn tot munţi. De gunoaie. Care nu sînt strînse niciodată pentru că din punct de vedere economic nu rentează. Lor li se adaugă proiecte imobiliare de amploare care se învîrt în jurul legii.
Parcul Natural Munţii Apuseni a fost declarat arie protejată prin lege abia în martie 2000, limitele sale fiind stabilite la mai bine de trei ani distanţă. În 1928, Emil Racoviţă a fost primul ca a încercat să determine autorităţile să declare această zonă ca parc, însă prima documentaţie ştiinţifică a acestei zone s-a făcut prin anii ’70, dar prima menţiune ca parc natural s-a făcut abia în 1990, printr-un ordin de ministru.
Necazul face ca acest parc să fie administrat de Romsilva, mai exact de Direcţia Silvică Oradea, în urma unui contract semnat cu Ministerul Mediului. Cine cunoaşte sistemul, ştie că şefii Direcţiilor silvice sînt "dumnezei" locali. Mai mult, Romsilva are ca scop exploatarea lemnului, ceea ce intră în contradicţie cu protejarea naturii. Pădurarii Romsilva taie arbori în parc, într-o perioadă în care exploatarea forestieră este prohibită.
Parcul Natural are o suprafaţă de aproape 76.000 de hectare şi se întinde pe teritoriul a trei judeţe: Alba, Cluj şi Bihor. Apusenii sînt consideraţi ca fiind munţi de o foarte mare complexitate turistică în special datorită aglomerărilor de peşteri sau izbucuri. Tot aici se găsesc primii trei gheţari ca mărime din România, cel mai cunoscut fiind cel de la Scărişoara, celelalte fiind Focul Viu şi Vîrtop. Nu mai puţin de 29 de monumente ale naturii şi 18 rezervaţii naturale se află pe teritoriul Parcului care face parte din Proiectul Phare CBC "Culoar romîno-ungar de conservare a biodiversităţii", dar
