Lăbărţat într-un fotoliu din biblioteca casei sale de vacanţă, Fane Duhnilă frunzăreşte piesa sa de căpătîi, "Cartea agitatorului Partidului Comunist Român". Îngălbenit de vreme, volumul poartă semnele devenirii lui Duhnilă, sublinieri cu creionul chimic, semne ale exclamării, cocoloaşe în jurul unor cuvinte-cheie. SCENARII ÎN CIORNĂ

Lăbărţat într-un fotoliu din biblioteca casei sale de vacanţă, Fane Duhnilă frunzăreşte piesa sa de căpătîi, "Cartea agitatorului Partidului Comunist Român". Îngălbenit de vreme, volumul poartă semnele devenirii lui Duhnilă, sublinieri cu creionul chimic, semne ale exclamării, cocoloaşe în jurul unor cuvinte-cheie. Şi-a dorit o bibliotecă la casa de vacanţă de la munte pentru zilele cînd îi vin oaspeţii de seamă de la partid, pentru nişte table, un poker pe dezbrăcate alături de amante şi discuţii aprinse despre combinaţiile ce trebuie desăvîrşite pe scena politică. În rest, rareori urcă la etajul trei, unde-i biblioteca, în primul rînd pentru că e greu de urcat scările la 120 de kilograme şi liftul exterior încă n-a fost montat. În al doilea rînd, are de udat muşcatele din cele 20 de camere ale căsuţei. Cu jumătate de an înainte de alegeri, Fane Duhnilă rememorează clipele de extaz, cînd a fost făcut, în urma unui examen la sînge din documentele de partid şi din cărticica adnotată, secretar de partid la combinatul fanion al judeţului. În timpul Revoluţiei din ’89, a purtat banderola tricoloră pe braţ şi a fost în linia întîi împotriva teroriştilor. Chiar el a alcătuit lista FSN-ului local, s-a zbătut să dea de mîncare la soldaţi, iar în anii care au urmat a vegheat la propăşirea pe cele mai înalte culmi a locurilor natale din funcţia de senator. Mă rog, a trebuit să schimbe partidul; de vreo trei ori, dar a căzut în picioare. Întocmai precum Gică, motanul birmanez, care i se împleticeşte acum printre picioare torcînd.