- Diverse - nr. 139 / 17 Iulie, 2008 Personalitate de prim rang a literaturii romane de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX, Barbu Stefanescu Delavrancea s-a impus in domeniul dramaturgiei, al prozei, publicisticii si oratoriei. Daca in dramaturgie Delavrancea se incadreaza in curentul romantic, prin teme, motive, modalitati artistice, in proza coexista mai multe tendinte literare, de la romantism la realism si naturalism. Un domeniu deloc de neglijat al creatiei lui Delavrancea este cel al oratoriei. In decursul existentei sale, Delavrancea a rostit numeroase discursuri cu caracter juridic (intre care cel mai cunoscut dateaza din 1902, in procesul intentat de Caragiale lui Caion, care-l acuzase de plagiat), precum si multe discursuri parlamentare. Nu intamplator Maiorescu l-a caracterizat pe Delavrancea drept "cel mai stralucit orator al Romaniei contemporane”. Pe buna dreptate, G. Calinescu observa ca "viata lui Delavrancea se desfasoara in exterior, ca a unui actor, legat de rolurile sale”. Discursurile lui Delavrancea s-au impus in epoca mai cu seama prin sinceritatea lor vibranta, prin suflul patriotic si caldura expunerii, de fiecare data covarsitoare ca forta imaginativa si expresivitate. Discursul ce ilustreaza in modul cel mai elocvent talentul oratoric al lui Delavrancea e Patria si patriotismul. Patria e, in viziunea lui Delavrancea, o sinteza a mai multor determinante esentiale: limba, religia si trecutul istoric. Toate aceste elemente contribuie la formularea, in timp, a unei comunitati de idealuri si valori ce configureaza, in cele din urma, notiunea de patrie. In Patria si patriotismul ni se reveleaza toate calitatile de orator ale lui Delavrancea: stapanirea deplina a resurselor limbii, retorismul dispus pe mai multe tonalitati, capacitatea de reprezentare a ideilor, forta de persuasiune, rigorismul moral si suflul patriotic,